Argument Revista Arhitectura – Digitalism


Digitalism = discursuri ?i unelte, atitudini ?i aptitudini, mode ?i metode ce experimenteaz? ?i modeleaz? spa?iul ?i realitatea prin intermediul inteligen?ei computa?ionale

Evolu?ia tehnologiei de calcul ce a adus, la mijlocul anilor ’90, în limbajul arhitectural curbele libere de tip „NURBS” ?i suprafe?ele cu dubl? curbur? a permis pentru prima dat? experimentarea corect? a unor forme ?i a unor spa?ii ce au dep??it limit?rile de reprezentare specifice geometriei euclidiene. Întâlnirea dintre arhitectur? ?i digital a produs „blob”-ul, deschizând practic drumul unor noi limbaje. În acest prim val de descoperiri formale, arhitectura a operat îns? mai mult cu limit?rile tehnologiei, digitalismul nefiind decât un mediu de modelare ?i de reprezentare a unei lumi înc? analogice.

Ast?zi, în lumea real? ?i tactil? pe care o ocup?m, digitalul este pretutindeni, deopotriv? vizibil ?i disimulat, în spa?iile ?i suprafe?ele cu care stabilim contacte… o inteligen?? computa?ional? ce î?i a?teapt? con?tiin?a… Cu sau f?r? voia noastr? suntem parte a acestei realit??i, imersa?i în lumile proiective pe care spa?iul digitalizat le construie?te în jurul nostru fie sub aspect virtual, prin protezele tehnologice ale unor realit??i augmentate, fie concret, prin discursul construit/ întrupat, specific celor mai „avansate” avangarde ale câmpului arhitectural. Digitalismul de ast?zi definit prin dis-jonc?iune, fragmentare, confuzie ?i ordine, robotic? ?i proteze tehnologice, haos ?i heuristic?, virtualism ?i responsivitate, se distan?eaz?, a?adar, de logica model?rii subiective a „blob”-ului, îmbr??i?ând parametrii, algoritmii ?i disciplina gândirii matematice specifice uneltelor f?uritoare. În locul CAD-ului (Computer Aided Design), avem AAD (Algorithmic Aided Design) ?i toat? pleiada de instrumente digitale de parametrizare aflate la dispozi?ia arhitectului proiectant. Putem rezuma îns? digitalul doar la acest pachet bazic de unelte, de facilitatori impersonali ai unei arhitecturi eficiente, sau trebuie s? îl gândim sub aspectul unei noi paradigme teoretice, capabile s? modifice deopotriv? modalit??ile de produc?ie, dar ?i de citire a spa?iului arhitectural.

Continuând întru câtva gândirea cibernetic? a postmodernit??ii timpurii, gândirea digital? a prezentului surprinde, în fapt, întruparea cea mai avansat? a zeului protez? deleuzian. Un „zeu” apar?inând, de fapt, unui panteon complex de divinit??i hiper-specializate, în permanen?? racordate la fluxurile de tip Big Data, locuind avataric în straturile „Cloudului Global”, ce transform? limbajul clasic al formelor de zi cu zi în bi?i ?i parametri, ?i ulterior în spa?ii ?i obiecte. Morfologii ce pân? mai ieri p?reau comprehensibile întregului câmp arhitectural datorit? tehnicilor constructive, dar mai ales datorit? unui „common sense” trans-partinic, tran-stilistic, trans-estetic sunt ast?zi rescrise în cel mai pur stil avangardist. Aceast? rescriere nu este îns? câtu?i de pu?in postmodern?. De?i se hr?ne?te epistemic din semiotica ?i semiologia definit? de postmodernitate, rescrierea nu este nici de/ constructivist? ?i nici re/ constructivist?, pentru c? arhitectura computa?ional? ?i parametricismul, în special, experimenteaz? ?i opereaz? cu ?es?tura unei realit??i noi digitalizate. Pe de o parte avem formele ca o consecin?? a gândirii, analitice, algoritmice, a parametrilor ce modeleaz? arhitectura asemenea unui organism biologic, performativ, pe de alt? parte avem formele f?r? form? sau suprafe?ele responsive în fa?a c?rora utilizatorul este arhitect ?i invers. În fa?a lumii realit??ilor concrete, în fa?a trecutului, a tradi?iei, arhitectura computa?ional? ?i parametricismul, în special, adopt? o pozi?ie beligerant?, tipic? avangardelor, propunând, în primul rând, „alt fel de spa?ii”. Declamând trecutul ?i tradi?iile lui, propunând un nou mod de lectur? a lumii, generând în mod constant manifeste programatice dedicate unei palete complexe ?i specifice, în acela?i timp, de subiecte, digitalismul zilelor noastre nu pare a fi decât o reg?sire a etosului futurist, construit, de acesta dat?, în jurul unei paradigme noi. Lumea mecanic? a pistoanelor este înlocuit? azi de lumea digital? a parametrilor.

Dar este arhitectura românesc? de avangard? racordat? acestor fluxuri? S? ne aducem aminte c? pe 20 februarie 1909 Manifestul futurist al lui Fillippo Tommaso Marinetti era publicat simultan la Paris, Roma, dar ?i la Craiova, în paginile revistei „Democra?ia”, ?i c?, în ciuda acestei explozii programatice la nivel european, avangardele locale au r?mas tributare mai mult formelor ?i mai pu?in con?inuturilor propuse. Nici nu aveau cum altfel atât timp cât, în spa?iul României agrare, acestor discursuri le lipsea tocmai principalul raison d’être, industria. Avangardele române?ti ?i-au scris astfel nara?iunile adaptându-se, cu mai mult? sau mai pu?in? gra?ie, condi?iilor contextuale în cadrul c?rora au operat, fie c? au f?cut-o în plan local ori la nivel european. Dar cum este România ast?zi? Observ?m chiar, în logica noilor fluxuri globale de informa?ie, acelea?i diferen?e de punere în scen?? Ast?zi, poate mai mult ca oricând, avangardele se concentreaz?, dup? cum observ? ?i Manuel Castells, în centrele de comand? ale fluxurilor de putere ?i capital. Prin urmare, un num?r dedicat digitalismului, ca vârf de lance al avangardelor actuale, nu poate ignora aceast? important? dimensiune a expia?ilor pozi?iona?i în flux, a arhitec?ilor români care urm?rind modelul primilor avangardi?ti pleca?i la Zürich sau Paris opereaz?, la rândul lor, din miezul câmpului, din Londra, New York sau Viena, la fel cum nu poate trece cu vederea contactele cu mica, dar dinamica, scen? local?.

Num?rul propus va specula astfel aceste tangen?e între local ?i global, între discurs ?i produs, între virtual ?i real, încercând s? ofere o radiografie a scenei române?ti de arhitectur? digital? f?r? a avea îns? preten?ia unei cercet?ri exhaustive… pentru c? digitalul este pretutindeni, deopotriv? vizibil ?i disimulat, o inteligen?? ce î?i a?teapt? con?tiin?a… ?i cum va fi aceast? trezire?

 

Blidariu Cristian Tiberiu, Zoran Popovici

bertalan-5

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *